Aproape orice firmă îți spune, cu convingere, că are backup. Aproape jumătate dintre firmele la care facem audit descoperă în aceeași zi că backupul nu mai rulează corect de luni de zile, că nu acoperă tot ce contează sau că nu poate fi restaurat în timp util.
Diferența nu e tehnologia. E disciplina verificării.
1. A rulat ≠ se poate restaura
Un job de backup marcat „succes” înseamnă doar că datele au fost copiate. Nu spune nimic despre integritatea lor, despre consistența bazelor de date sau despre faptul că arhiva se poate deschide.
Verificarea: restaurează efectiv, cel puțin trimestrial, un fișier, o căsuță de email și un server complet — într-un mediu izolat. Notează cât a durat. Dacă nimeni nu a făcut asta în ultimele șase luni, backupul tău e o presupunere.
2. Copia care poate fi ștearsă nu e copie
Ransomware-ul modern caută întâi backupurile. Dacă dispozitivul de backup e în aceeași rețea, cu aceleași conturi de administrator, va fi criptat împreună cu restul.
Verificarea: ai cel puțin o copie imutabilă sau offline, care nu poate fi ștearsă nici cu drepturi de administrator? Regula 3-2-1 rămâne validă: trei copii, pe două tipuri de suport, dintre care una în altă locație.
3. Ce nu e în listă nu există
Backupurile se configurează o dată, la instalare. Între timp apar o aplicație nouă, un server virtual, un magazin online, o bază de date mutată, un serviciu în cloud. Nimeni nu le adaugă în plan.
Verificarea: confruntă lista serviciilor critice cu lista din consola de backup. Atenție specială la Microsoft 365 — email-ul, fișierele din SharePoint și OneDrive nu sunt salvate implicit de furnizor dincolo de perioadele de retenție. Recuperarea datelor rămâne responsabilitatea ta.
4. Timpul de revenire nu e o cifră teoretică
Întrebarea nu e „avem datele?”, ci „în cât timp lucrează iar oamenii?”. Dacă restaurarea unui server durează 14 ore și tu îți permiți 4, ai o problemă de arhitectură, nu de backup.
Verificarea: stabilește explicit, împreună cu managementul, două valori — cât timp poate sta firma oprită (RTO) și câte date îți permiți să pierzi (RPO). Apoi măsoară realitatea și compară. Diferența e planul tău de investiții.
Cele două cifre de mai sus sunt singura conversație despre backup care merită purtată în ședința de management. Restul e tehnică.
5. Cine primește alerta când eșuează
Cel mai frecvent scenariu de dezastru pe care îl întâlnim: backupul a eșuat în martie, alerta a plecat pe email către un fost angajat, iar problema s-a descoperit în octombrie, când a fost nevoie de restaurare.
Verificarea: cine citește efectiv rapoartele zilnice? Există un al doilea destinatar? Ce se întâmplă dacă persoana e în concediu? Un backup fără cineva care îi urmărește starea zilnic e doar un obicei costisitor.
Cum arată un backup sănătos
Pe scurt, într-o firmă bine administrată:
- copiile rulează zilnic, iar starea lor e verificată în fiecare dimineață, de un om sau de un sistem care alertează;
- există cel puțin o copie imutabilă și una în altă locație;
- planul acoperă serverele, stațiile critice, aplicațiile de business și datele din cloud;
- restaurările se testează periodic, cu raport scris;
- RTO și RPO sunt cunoscute și agreate de conducere;
- procedura de revenire e documentată și poate fi executată de mai multe persoane.
Nimic din lista de mai sus nu e scump. Toate sunt însă plictisitoare — motiv pentru care se amână până în ziua în care contează.
Dacă vrei să știi în ce categorie te afli, verificarea backupului face parte din auditul IT gratuit. Durează câteva ore și, în cele mai multe cazuri, e cea mai utilă oră din tot auditul.
